Cu siguranta una dintre cele mai urate curse din lume, dar cea mai frumoasa pentru ROMANIA.
Tiberiu Ușeriu este lider și aproape de a treia victorie consecutivă, iar joi dimineață, dacă totul merge bine, va fi încoronat din nou campion.
Până atunci însă, are de înfruntat condiții teribile: furtuni de zăpadă și temperaturi de -40 de grade Celsius.
Degetele i-au degerat, iar corpul a început să i se umfle. Doctorii și-au dat însă acceptul să continue cursa.
Un share si un LIKE la pagina TA-SU pe facebook. care ne tine la curent zi de zi, detaliu cu detaliu...atat cat tibi ne permite.
Raport de cursă - ziua 6
Dragilor, eu pot scrie aici nişte cuvinte, dar cuvintele sunt atât de goale de înţeles ...
Am să încerc să aştern pe hârtie lacrimile care ne-au umplut ochii miercuri dimineaţă, atunci când am privit filmarea. Am să încerc, deşi ştiu că nu am cum să reuşesc. Nimeni nu poate aşa ceva.
Mai avea câţiva kilometri până în Inuvik. Gonise din toate puterile, îşi irosise toată energia, cu un singur gând în cap : să iasa de pe Ice Road ...
E ameţit de foame, merge în zig-zag. Se opreşte şi încearcă să mănânce ceva. Nu reuşeşte, corpul nu mai vrea nimic rece, corpul îi cere o mâncare caldă.
Hamul e pe jos, la fel si beţele. Incearcă să se aplece, dar nu reuşeşte. Spatele doare cumplit iar picioarele sunt ca doi copaci înfipţi adânc în gheaţă.
Aşa că îngenunchează. A câta oară ? Nu-şi mai aminteşte. Stie doar că trebuie să se ridice iar. Stă în genunchi şi priveşte în zare, către Inuvik, şi-şi spune : Hai Tibi, încă doi kilometri si mâncăm ceva cald.
Cu greu îşi pune hamul peste umeri, mâinile nu îl ascultă.
Apucă beţele si se propteşte în ele, dar nu reuşeşte să se ridice, beţele fug in toate părţile, aşa că le ia pe rând, cu ambele mâini, ca un copil care învaţă să scrie.
Respiră adânc şi reuşeşte să pună un picior pe pământ. Pauză de odihnă. Respiră adânc, se opinteşte în beţe cu tot ce are şi se ridică ... încet ... ca un moşneag.
Nu a avut putere sa spună nimic. Un pas, încă un pas, încă un pas ... şi s-a pierdut în zare.
A ajuns în Inuvik exact când trebuia. O cifra pe o foaie de hârtie. Miracol... sau nu... ?
Organizatorii îl aşteptau cu trei maşini, dar nu a întors capul către ei, ar fi fost prea obositor. Un pas, încă un pas, încă un pas ... până la capăt. Capătul e Inuvik acum.
Nu l-au văzut niciodată aşa. S-au speriat.
Au venit doctorii şi l-au examinat pe toate părţile. Picioarele umflate, dar fără degerături, doar degetul cel mare, care acum e mai scurt puţin. Piele pe tălpi nu mai are de mult timp, s-a dus treptat, dar în rest ... nimic.
Au ridicat din umeri, ca de obicei : “He is ok !”
Nu a mai sunat. Dimineaţă a plecat ca un uragan. Nu ştim ce s-a întâmplat acolo, dar a gonit toată noaptea ca şi cum cursa atunci ar fi început. Am încercat să îl sunăm, dar nu am reuşit.
Ne-am uitat toată ziua la un ecran, cum zboară cifrele. După câteva ore era la 500km, iar acum mai are un strop şi ajunge la punctul de control. Va ajunge acolo cu 7 ore mai repede decât planul ... Halucinant !
Nu ştim ce e acolo, nu ştim de ce goneşte aşa, ştim doar că ar fi bine să nu se pună nimeni în calea lui.
Mai sunt sub 100km până la final !
Anul trecut, la plecarea din CP7 a spus : “Ne vedem în Tuk, eu până la final nu mă mai opresc !”
În mod normal ar fi trebuit să termine cursa în noaptea de joi spre vineri, dar la cum goneşte, e posibil sa termine joi spre seară.
Oameni dragi, oameni frumoşi, haideţi să îl însoţim până la final ! Un strop mai este !
Oameni dragi, oameni frumoşi,Aici gasiti notite dupa fiecare zi.
A trecut un an de când rezonam atât de frumos împreună, din dorinţa de a-l vedea pe Tibi victorios, la finalul acestei curse nebune.
După cum probabil aţi aflat deja, Tibi este pentru a treia oară acolo, în iadul alb. Este a zecea ediție, o ediţie aniversară, iar organizatorii au dorit să fie acolo cu această ocazie.
Traseul a fost lungit la 617km, iar distanţa parcursă pe Ice Road (un fluviu îngheţat) a crescut la 280km, astfel încât cursa a devenit şi mai brutală. Au 215 ore la dispoziţie pentru a ajunge la final, adică 9 zile, nonstop, zi şi noapte.
Sunt 23 concurenţi înscrişi la cursa de 617km.
Unsprezece dintre ei au mai participat în trecut la 6633, deci au avantajul de a fi simţit pe pielea lor cum e să te lupţi cu bestia. Unul a terminat în 2010 proba de maraton (au renunţat la ea, se suferea mult prea puţin :D ). Unul a terminat şi a câștigat proba de 120 mile. Opt au abandonat în trecut la proba lunga şi încearca acum iar. Şi mai este Tibi al nostru, care în stilul lui simplu, s-a dus, a facut tot ce i s-a spus să NU facă şi a câştigat. De două ori. Simplu.
Ceilalţi 12 sunt pentru prima dată la 6633 şi din câte m-am informat nu au experienţă în zone polare. În această categorie sunt si ceilalţi trei participanţi din România. Cu siguranţă va fi o cursă pe care nu o vor uita niciodată, o cursă care le va schimba felul în care privesc viaţa.
https://www.facebook.com/tasuleasasocial/notes/
Aici gasiti STARTUL si detalii despre cursa.
https://www.facebook.com/tasuleasasocial/videos/10155972569394765/
Au fost 23, au mai ramas 6, dintre care unul roman ... si ce roman :) - victoriosul by vmvictory
http://trackleaders.com/6633ultra18
Victor Moldovan, 2018-03-15, Find me on: facebook, insta, twitter
0 comentarii:
Post a Comment